duminică, 14 iunie 2015

Leoaica tânără, iubirea. N Stănescu

Neomodernismul este un curent literar aparut la început de sec xx, care continja estetica modernismului interbelic aducat poezia romantica dupa perioada comunista pe drumul valorii si al autenticului.
 Aceasta se carct prin cateva trăsături : sunt ilustrate aceleași teme si mtv literate: conditia artistului in societate, dorinta de a realiza opera de arta perfecta, iubirea vazuta va o cale de a atinge absolutul, trecerea irev a timpului, frica de moarte, cunoasterea totala, ca motive: culorile, peechea androgina, succesiunea anotimpurilor, obiecte din intimitatea artistului, elem universului.
 Ca o a doua trăsătură, admitem ca este folosit frecvent ca evadare din realitatea ostila,  visul, ca tema sau ca motiv :planul oniric compenseazs tot ce lipsește din aceasta realitate.  O alta trăsătură este aceea ca, limbajul artistic este îndrăzneț, este marcat de licente poetice, se doreste socarea lectorului,  valorifica toate posibilitățile vocabularului pana la atingerea absolutului.  Se respecta prozodia modernista, este prezent versul liber cu masura variabila de la doua, trei silabe pana la doisprezece, paisprezece silabe, si versul alb, fara ritm sau rima.
 Poetul se încadrează la poezia modetnista.
 Poezia Leoaica tanara, iubirea de N Stănescu apare in anul 1964, in vol O viziune a sentimentelor, prin raport la creatie apartine primei etape, după criteriul cronologic apartine "componentei sentimentale", dar si celei "epice" , pt ca predomina ca parte de vorbire verbele, deci este o " poezie blitzc, dar si o" poezie relatare"
 Prin tema, este o poezie despre întâlnirea cu iubirea.
 Titlul este amplu, alc din 3 termeni, doua substantive si un adj calificativ, izolate la nivel grafic prin virgula care marchează existenta unei apozitii.  Prin intermediul acesteia se configureaza un raport de egalitate intre "leoaica"  si "iubire", in sensul ca tot ceea ce particuleaza leoaica se aplica, prin transfer, sentimentului.
  La nivelul structurii poezia este alc din 3 str, o str sextina si doua polimorfe, datorita faptului ca se încadrează in "poezie epica"  sau"poezie blitz" si predomina verbele de actiune se poate recunoaște existenta unui fir narativ si atunci fiecare dintre cele 3 secv poetice marchează cate un moment al scenariului intalnirii eului poetic cu iubirea.
 Prima secv poetica coincide cu mom initial al întâlnirii ca eveniment produs, este sincronizat cu cel al confediunii, amândouă sunt subordonate prezentului marcat de folosirea adverbului "azi"
 Pentru el, intalnirea sta sub semnul surprizei exprimate prin structura 'mi a sarit in fata".
 Pentru ea, intalnirea estr premeditata, deducem din versul "ma pandise-n încordare mai demult", este in așteptarea unui moment de vulnerabilitate, pt a avea certitudinea succesului.
  Repetarea tripla a substantivului "față"  conduce catre doua sugestii de interpretare :cel îndrăgostit poartă pe fizionomie urmele aparitiei sentimentului ;aceste dovezi sunt pastrate ca un stigmat chiar si dupa dispariția sentimentului, ca niște cicatrica care nu pot fi tâinuite.
 Din versul : coltii albi mi i-a infipt, aflam ca prima lui întâlnire cu iubirea a fost plasata sub semnul agredivitatii.
 A doua secventa poetica marcheaza inceputul unui proces de dubla metamorfozare provocata de iubire : se transforma lumea din jurul acestuia, prin substantivul "natura"  intelegem transformarea intregului univers, acesta "se face un cerc", cercul este simbolul perfectiunii.  Unibersul este dinamizat, energia se afla in centru, este reprezentata chiar in sufletul celui îndrăgostit, "in jurul meu natura" , este dezvoltata conceptia antropocentrista.
  Transformarea este si a indtagoatitului, nu doar a universului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu