Leoaica tânără, iubirea. N Stănescu

Neomodernismul este un curent literar aparut la început de sec xx, care continja estetica modernismului interbelic aducat poezia romantica dupa perioada comunista pe drumul valorii si al autenticului.
 Aceasta se carct prin cateva trăsături : sunt ilustrate aceleași teme si mtv literate: conditia artistului in societate, dorinta de a realiza opera de arta perfecta, iubirea vazuta va o cale de a atinge absolutul, trecerea irev a timpului, frica de moarte, cunoasterea totala, ca motive: culorile, peechea androgina, succesiunea anotimpurilor, obiecte din intimitatea artistului, elem universului.
 Ca o a doua trăsătură, admitem ca este folosit frecvent ca evadare din realitatea ostila,  visul, ca tema sau ca motiv :planul oniric compenseazs tot ce lipsește din aceasta realitate.  O alta trăsătură este aceea ca, limbajul artistic este îndrăzneț, este marcat de licente poetice, se doreste socarea lectorului,  valorifica toate posibilitățile vocabularului pana la atingerea absolutului.  Se respecta prozodia modernista, este prezent versul liber cu masura variabila de la doua, trei silabe pana la doisprezece, paisprezece silabe, si versul alb, fara ritm sau rima.
 Poetul se încadrează la poezia modetnista.
 Poezia Leoaica tanara, iubirea de N Stănescu apare in anul 1964, in vol O viziune a sentimentelor, prin raport la creatie apartine primei etape, după criteriul cronologic apartine "componentei sentimentale", dar si celei "epice" , pt ca predomina ca parte de vorbire verbele, deci este o " poezie blitzc, dar si o" poezie relatare"
 Prin tema, este o poezie despre întâlnirea cu iubirea.
 Titlul este amplu, alc din 3 termeni, doua substantive si un adj calificativ, izolate la nivel grafic prin virgula care marchează existenta unei apozitii.  Prin intermediul acesteia se configureaza un raport de egalitate intre "leoaica"  si "iubire", in sensul ca tot ceea ce particuleaza leoaica se aplica, prin transfer, sentimentului.
  La nivelul structurii poezia este alc din 3 str, o str sextina si doua polimorfe, datorita faptului ca se încadrează in "poezie epica"  sau"poezie blitz" si predomina verbele de actiune se poate recunoaște existenta unui fir narativ si atunci fiecare dintre cele 3 secv poetice marchează cate un moment al scenariului intalnirii eului poetic cu iubirea.
 Prima secv poetica coincide cu mom initial al întâlnirii ca eveniment produs, este sincronizat cu cel al confediunii, amândouă sunt subordonate prezentului marcat de folosirea adverbului "azi"
 Pentru el, intalnirea sta sub semnul surprizei exprimate prin structura 'mi a sarit in fata".
 Pentru ea, intalnirea estr premeditata, deducem din versul "ma pandise-n încordare mai demult", este in așteptarea unui moment de vulnerabilitate, pt a avea certitudinea succesului.
  Repetarea tripla a substantivului "față"  conduce catre doua sugestii de interpretare :cel îndrăgostit poartă pe fizionomie urmele aparitiei sentimentului ;aceste dovezi sunt pastrate ca un stigmat chiar si dupa dispariția sentimentului, ca niște cicatrica care nu pot fi tâinuite.
 Din versul : coltii albi mi i-a infipt, aflam ca prima lui întâlnire cu iubirea a fost plasata sub semnul agredivitatii.
 A doua secventa poetica marcheaza inceputul unui proces de dubla metamorfozare provocata de iubire : se transforma lumea din jurul acestuia, prin substantivul "natura"  intelegem transformarea intregului univers, acesta "se face un cerc", cercul este simbolul perfectiunii.  Unibersul este dinamizat, energia se afla in centru, este reprezentata chiar in sufletul celui îndrăgostit, "in jurul meu natura" , este dezvoltata conceptia antropocentrista.
  Transformarea este si a indtagoatitului, nu doar a universului.

Plumb, George Bacovia

Simbolismul este un curent literar aparut la început de sec xx ca reacție impotriva romantismului, concentrat sa transmita stari de melancolie, neliniște, deprimare, singuratate sau chiar nevroza.
  Simbolismul are ca trasatura principala subiectivitatea disc liric, daca avem pers a 2a predominanta textul se transforma într-o confesiune, la pers 1 textul se transforma într-o arta poetica. Arta poetica este poezia prin intermediul careia autoruk isi dezvaluie conceptia despre arta, lume, viata, dar și despre propria misiune.
 O alta trăsătura este preferinta pentru anumite teme sau motive ;expresivitatea este maxima, sunt prezente fig de stil si imag artistice. Se respecta prozodia clasica, titlul este întotdeauna concis redus la unu, doua cuvinte si anticipeaza tema sau mtv fundamental.
  Poetul se încadrează la ultima faza a simbolismului autentic cu trecere catre expresionism.
  Poezia Plum de G Bacovia apare in anul 1916, nu atrage atenția cititorilor sau opiniei publice, asa cum ar fi normal deoarece aparitia are ca decor Primul Război Mondial; are la baza o int reala, soția lui, Agatha Bacovia povestește despre o vizita facuta de el la cavoul fam Sturza.
  Ținând cont de faptul ca este o poezie liminara si ca disc liric este subiectiv, atunci ea trebuie considerata o arta poetica.
 Tema este neacceptarea conditiei umane, incercarea de a o schimba si caderea in depresie.
 Titlul este concis, redus la un singur cuvânt folosit cu sens conotativ, din pct de vedere denotativ plumbul este un metal cenușiu, greu, nemobil, toxic,  dpdv conotativ el devine sugestie pt sfarsit, deprimare, închidere, lipsa de speranță, apasare sufleteasca, singuratate.
 Tipul de lirism oscilează intre ob si sub.    Disc liric este reprezentat de doua strofe de tip catren.  In strofa I se prezintă un spațiu deschis, sinistru si înconjurat de morminte, deschiderea este relativa in poezia bacoviana, pt ca o limita exista întotdeauna chiar dacă se garantează liberatatea de miscare.
 Se formează un camp lixico semantic al ob funerare : sicriele de plumb,  coloanele de plumb, veșmântul funerar, coroanele de plumb, particularizate prin același epitet repetat obsesiv, atmosfera creata este deprimanta si sta sub semnul morții.
 Peisajul este dinamizat prin intermediul prezentei vantului ca fen meteo predominant. Acesta primeste o dimensiune auditiva, nu doar vizual, determinat de sunetul sinistru provocat de coroanele de plumb.
 Atenția eului liric se îndreaptă spre cadrul exterior, este contemplativ "stam singur"  este sugestie a deprimarii, este pesimist si infricosat de moarte.
  Verbul "scârțâiau"  din ultimul vers, intareste senzația de iritare, nevroza, angoasa.
    In a doua strofa, spatiul este dublu reprezentat, atat deschis cat si inchis.  Prin "dormea intors amorul meu de plumb" acesta se refera la faptul cs iubirea spirituala pt el nu exista si nu crede ca il poate salva din fata mortii.
  Peisajul este static, nu este contrazis de prezenta aripilor, ele sunt negatia ideii de zbor, asociate vb atarnau provoacă ideea de inaltare care a esuat, nu de zbor, ci de prăbușire.
 La nivel gramatical, pred subst si vb. Subst fixeaza repere ale cadrului nat si marchează repere al timpului.  Verbele exprima actiuni ale eului p si ale elem decorului.  Adj putine si advrrbele particularizează elemente dec sau act exprimate de vb. Pron la pers a 3a îndreaptă atenția cititorilor si spre o alta prezenta decât aceea a poetului.
 C ls clarifica ideile poetice, introduc cit in atm poeziei.
 Poetul alege in mod intenționat cuvinte in al căror final se regăsesc consoane surde pt a transmite si din punct de vedere fonetic, unul dintre mtv poeziei tipic simbolist, acela de inchidere, de izolare, de zgomot estompat din care nici ecoul nu se poate auzi.
 Poezia plumb de G B este o arta poetica si se înscrie in lirica simbolista moderna prin folosirea simbolurilor, a repetitiei, prin valorificarea cromaticii, a sugestiei si prin exprimarea propriei conceptii despre conditia artistului intr o lume sufocanta.

Psalm( Te dramuiesc in zgomot si in tacere) T Arghezi

Modernismul este o miscare culturala ampla avand ca scop modernizarea literaturii si a oricăror forme de arta, intentionand mai ales sa orienteze artistii si spre alte surse de inspirație, decat mediul rural.
  Poezia modernismului se caract, in general, prin cateva trăsături :subiectivitatea discursului liric (predomina pers I, sg, eul poetic are o atitudine confesiva, poezia se transforma astfel într-o arta poetica)  expresivitatea limbajului poetic; reflexivitatea discursului liric (eul poetic are o atitudine meditativa, ganditoare si este preocupat de probleme care particularizează existenta omului :iubirea, timpul, condiția umana, legatura lui cu natura, rolul unui artist in societatea contemporana lui).  Inovarea adusa formei poeziei si limbajului poetic, la nivel formei, nu se respecta cu strictețe normele limbii române literare, lipsesc semnele de punctuatie, inceputul versurilor este scris cu litera mica, la nivelul limbajului sunt folosite cuvinte considerate indecente chiar vulgare, de la periferia vocabularului, mesajul fiind ca orice cuvânt poate apartine discursului liric.
  Poetul se încadrează la modernismul temperat sau clasicizant.
 Poezia Psalm- Te dramuiesc in zgomot si in tacere, apare in anul 1927, in vol Cuvinte potrivite, se vorbește in mod eronat despre un ciclu al Psalmilor, pt ca ei nu au apărut într-un vol unitar, sunt "risipiți de a lungul creației ", doar primii 9 au apatut in "Cuvinte potrivite", despre ceilalți 9,criticul literar Mircea Zaciu spune ca seamănă cu "popasuri pe via dolorosa, pe un adevărat drum al durerii" , ele exprima "oscilatia poetului intre credință si tăgadă".
  Psalmii au la baza o experienta autentica pt ca scriitorul in tinerețe dorea sa renunte la viata laica pt cea monahala.
 Tema este una religioasa, dar poate fi considerata poezie filozofica pt ca la Arghezi dialogul cu divinitatea înseamnă atingerea cunoasterii abdolute.
Titlul este concis, exprimat printr-un substantiv comun, anticipeaza tema religioasa.
 Tipul de lirism este predominant subiectiv.
  La nivelul structurii, poezia este alcătuită din 4 catrene.  Se recunosc doua prezente existente in tot textul, prezentata eului liric si prezenta divinității.
 Cele doua planuri sunt echilibrate si raportul este evidentiat de nr aproximativ egal dr fragmente de versuri ce definesc cele doua prezente.
 Din punct de vedere morfologic, apare o diferență :eul poetic se definește prin actiune, predomina verbele;in cazul divinității sunt folosite substantivele comune insotite de adjective ca sugestie a faptului ca se încearcă definirea si particularizarea ideii de divinitate.
 Prima atitudine a eului liric exprimata prin verbul "dramuiesc"  este sugestia imposibilitatii, vrea sa cântărească divinitatea si fie face din acest lucru un spectacol, fie se retrage in intimitatea sinelui.
 Prin verbul "pândesc" se inversează raportul om-divinitate, in fav superioritatii omului, este vanatorul care așteaptă de multa vreme din partea vanatului un moment de vulnerabilitate.
 Comparatia din versul : Si te pandesc in timp, ca pe vanat,  ilustrează dorinta poetului de a avea o dovada reala a existentei lui Dumnezeu.
  Verbul "sa ucid"  sugerează nesiguranță, nu stie daca sa se inchine div sau sa renunte la credința, crede ca isi poate masura puterile cu acesta.
  Soimul si taurul sunt personaje care au diverse conotații, atat pozitive cat si negative;soimul sugereaza curaj si putere, iar taurul, fertilitate dar si pericol de moarte, Dumnezeul oscileaza intre doua dimensiuni, odata bun, odata rau.
 La nivel gramatical, predomina verbele si subst insotite de adj.  Verbele ne îndreaptă catre prezenta eului liric iar subst catre prez divinității.
 Campurile lexico semantice clatifica ideile poetice, introduc cititorul in atmosfera poezie si particularizează cele doua prezente.
  Expresivitatea este medie, reda nesiguranta eului poetic, imag artistice si fig de stil il invita pe cititor sa intre in lumea acestuia.
 Psalmii arghezieni, construiti pe baxa a doua tendințe antagoniste sintetizeaza nevoia omului de cunoaștere, cautare neintrerupta a idealului de perfecțiune intruchipat de Dumnezeu.

Floare albastra - Mihai Eminescu ( eseu)

Romantismul este un curent literar aparut ca reactie imp clasicismului si mai întâi in plan politic si istoric, datorita revolutiilor burgheze din Franța si Anglia, fiind gândite ca o aspiratie general umana către libertate si către afirmarea spiritului uman neîngrădit.
 Romantismul are următoarele trăsături : participarea pers din toate categoriile sociale, pers poate fii un model sau un automodel, natura participa la trairile pers, limbajul artistic este de o expresivitate medie (sunt prezente metafora, comparatia, atiteza) permite amestecul cu limba vorbita de categoriile sociale inferioare.
 Poezia Floare albastra de Mihai Eminescu apartine primei etape de creație si a fost publicata in anul 1873, in Convorbirii Literare ;mitul florii albastre este folosit in literatura romantica, el apare nu doar in creatia lui Eminescu ci și la Novali, Leopardi si Victor Hugo.
 Tema este iubirea, este o poezie de dragoste despre doua moduri de a atinge fericirea prin iubire sau prin cunoaștere.
 La Eminescu, floarea albastra, ca motiv literar este un simbol complex si transmite ca stari de spirit regretul, tristetea, dezamăgirea, deasemenea poate sugera si ideea de femeia-floare.
 Titlul este concis, format din doua cuvinte, un substantiv comun si un adjectiv cromatic, anticipează motivul literar.
 Tipul de lirism este atât subiectiv, in fiecare monolog, dar și obiectiv al rolurilor sau al măștilor pentru ca cei doi se comporta ca doua personaje.
La nivel extern, discursul liric se desfășoară pe durata a 14 strofe de tip catrenm
 La nivel intern se remarca prezenta a doua planuri lirice : cel dominat de vocea feminina si cel dominat de vocea masculina.
Primul plan, al prezentei feminine incepe brusc, cu tonul unui reproș indreptat spre barbatul îndrăgostit ( Iar te ai cufundat in stele /Și in nori si n ceruri nalte?). Aceasta se teme ca va fi uitata pt ca el prefera sa viseze la simboluri care tin de antiteza dintre viata si moarte de cultura si civilizația străveche, de dimensiunea paradisului.   Monologul iubitei propune o cale de a fi fericit prin iubire( nu cata in departare /fericirea ta iubite)  sentimentele fetei sunt puternice, este sufletul pereche, jumătatea androginului si singura ratiune de a trai.
In interiorul monologului se construiește si un portret spiritual al indragostitului :in viziunea fetei el este tipul de om superior, atras de absolut si care se refugiază in reverie fiind absent fata de realitate (in zadar rauri de soare /gramadesti-n a ta gândire)  pt el cunoasterea este o cale de a fi fericit.
 In urmatoarele secvente poetice se conturează un scenariu al întâlnirii de dragoste, decorul ales pentru întâlnire este complex, spectaculos (acolo in ochiil dr padure/langa trestia cea lina) .  Codrul este martorul iubirii lor si reprezinta un spatiu intim, protector, abundenta vegetalului si prezenta fructelor sunt simboluri ale senzualitatii si ale maturitatii erotice, fata este pregatita sa treaca la un alt nivel (vom ședea in foi de mure)
 In monologul fetei se conturează si datele unui autoportret, cititorul poate recunoaște atat dim fizica cât si cea morala.
 P. fizic se încadrează in cat femeii-inger, aceasta imag primește profunzime și complexitate, fata trece subtil de la copilaroasa si alintata, la ispititoare (voi fi rosie ca marul) , conștientă de frumusetea fizica ajunge la toleranta, il vrea in viata ei chiar daca e constienta ca o poate minti (si mii spune atunci povesti) , trasaturi care o îndepărtează de statutul de femeie-inger si o apropie de categoria femeii- demon.
Fata își multiplica promisiunile din dorinta de al convinge, ii ofrra șansa de a fi fericit ( ne-om da sărutări pe cale/dulci ca florile ascunse), pentru ca eșuează in eforturile ei, il părăsește, iar plecarea e definitiva.
 Monologul interior al bărbatului îndrăgostit poate fi raportat in legatura cu cel al fetei, la dim temporala.  Prima strofa se sincronizează cu monologul fetei, el recunoaște adevărul spuselor fetei, dar isi permite sa fir detașat și ironic, nu este atras de fericirea prin iubire pe care i-o ofera fata (ah! Ea spune adevărul /eu am ras n am zis nimic).  Apelativul mititica stabilește poziția lui superioara din punct de vedere intelectual si faptul ca o desconsidera, fiind un cuvânt cu diverse conotatii, sugestie a naivității, a fragilitatii sau a limitării intrlectuale.
 A treia strofa este tot ulterioara replicilor fetei, dar distanta in timp este semnificativ ampla, sugestie transmisa si prin intermediul utilizarii liniei punctate, este adversmentul acelei distante de timp. din perspectiva acestei strofe se modifica pozitia lectorului, care înțelege ca nu a fost martorul direct al unei întâlniri de dragoste, ci martor al unei retrospective, îndrăgostitul rememorează o poveste de dragoste pierduta. Este nefericit, pt ca a înțeles ca nu poate atinge cunoașterea absoluta, deci a ratat șansa de a fi fericit. (si te-ai dus, dulce minune/ si a murit iubirea noastră)
 Dezvoltare a unui mtv romantic de circulație europeana într-o viziune lirică proprie, poemul Floare Albastra rep o capodopera a creației eminesciene din etapa de tinerețe, purtand in germene marile teme si idei poetice dezvoltate mai târziu in Luceafarul.

Paradis in destramare. Lucian Blaga. (eseu)

 Modernismul este o miscare culturala ampla, avand ca scop modernizarea literaturii si a oricator forma de arta, intenționând mai ales sa orienteze artistii si spre alte surse de inspirație decât mediul rural.
  Poezia modernismului expresionist se caracterizează prin cateva trăsături : preferinta pentru anumite teme si motive ca frica de moarte, cunoașterea, iubirea abaoluta, timpul,  condiția artistului,  sunt alese ca decor personaje stranii, aproape fantastice, care pot sa trezească fascinatie sau frica ; poetul oscileaza intre entuziasm si o neliniște existențială pe care o pune pe seama absentei dialogului cu divinitatea,  neliniștea mai este provocata de reconstituirea unor practici rituale magice, care declanșează la rândul lor evadarea intr-un timp mitic, expresivitatea este maxima, disc liric este subiectiv.
 Poezia Paradis in destramare de Lucian Blaga apare in anul 1929, in volum Lauda somnului,  volum considerat de critica literara "cel mai expresionist"  prin tematica abordata,  "somnul"  nu este interpretat ca odihna sau refacere a energiilor consumate in activitatile de peste zi, ci ca metoda de investigare a subconștientului colectiv si de comunicare cu strămoșii, prin atmosfera sumbra de sf de lume, poetului i se pare ca întâlnește in oras fantoma ploii, este fascinant de zborul unor fluturi uriași sau de faptul ca fete cu o frumusețe stranie isi ating umerii goi de marginile lunii;prin oscilatia eului poetic intre melancolie si fericire exuberanta ;prin conflictul Tata-Fiu,  semnificand parintele divin si poetul ca reprezentant al umanității.
 Tema este aceea a mortii, care atinge totul, inclusiv miturile despre paradis.
 Titlul este alcătuit din doua substantive, anticipează tema si antiteza dintre sacru si profan pe care se bazează toata poezia.
  Tipul de lirism, este predominant obiectiv, exista si un exemplu de implicare afevtiva cand poetul renunta la detasarea de spectator al sfarsitului de lume si se recunoaste infricosat.
 Discursul liric se construiește pe baza unor simboluri si a unor cuvinte care ilustrează raportul antitetic dintre ceresc, divin si terestru, uman.  Acesta scoate in evidenta linia opozitionala dintre sacru si profan, dintre divin, ceresc si uman, terestru.
 Latura sacra este pusa in ev de prezenta unor personaje si simboluri biblice : paradisul, prezentata heruvimilor, serafimii, ingerii, porumbelul sf duh, apa vie, arhanghelii, latura sacra nu este in armonie cu tot ceea ce se așteaptă de catre cititori sa definească divinul :paradisul este echivalent cu viata vesnica,  "in destramare", acesta cunoaște sfarsitul, se degradează, se descompune : " heruvinul"  are rol de paznic, păzește gloria lui Dumnezeu, poarta raiului, ca spiritele oamenilor sa nu treacă.
 Prin versurile " nu se lupta cu nimeni" , "se simte invins"  înțelegem ca in locul spaimei trezeste compasiune, a descoperit sentimentul de inutilitate;spiritele umane nu mai sunt tentate sa atinga existenta absoluta.
" serafimi cu parul nins", albit de trecerea timpului semnifica pierderea nemuririi prin coborârea din planul paradisiac, in planul terestru, au pierdut si accesul la cunoașterea absoluta
Arhanghelilor li se asociază verbul "se plang", se razvratesc, ii deranjează greutatea aripilor, ele au devenit incomode, stânjenitoare si au o amintire dureroasa a condițiilor lor divine.
 Ingerii au ajuns sa semene cu niste oameni înaripați, li se asociază epitetul "goi" , adica vulnerabili,  chinuiti de frig, înfricoșați, se culca in fan somnul asociat si elementului decorului aminteste de o alta scena biblica : daca Iisus se naste in iesle si el simbolizează credinta si renașterea, somnul ingerilor este echivalentul morții.
 "porumbelul Sf Duh"  este un alt simbol biblic asociat unei acțiuni care contrazice metafora paradisului :el stinge luminile in univers, deci da semnul declanșarii sf de lume, metafora apocaliptica se susține si in versurile de final, pt ca paianjenii ca simbol al morții invadează apa ca simbol al vieții veșnice si daca lumea dispare, prin moartea ei dispar si povestile.
 Lucian Blaga se încadrează la modernismul expresionist prin folosirea personajelor stranii, acestea oscileaza intre entuziasm si o neliniște existențială bazata pe pierderea dialogului cu divinitatea, evadarea intr un timp mitic.

Tema familiei - Moromeții

Fam este instituție sacra, in care isi găsesc adăpost si fericire parintii si copii, un refugiu in fata singuratatii si un spatiu al perpetuarii valorilor, al transmiterii lor din generatie in generatie.
 Tema fam este una dintre cele mai întâlnite din literatura, ea permitand surprinderea unui complex proces de interrelationari umane. Complexitatea pe care o presupune ilustrarea unor astfel de relații impune desfasurari epice ample, fapt care implica abordarea temei fam prin specii ca nuvela si romanul.
 Apare in ipostaze diferite in lit realista de a lungul timpului : fam tradițională care respecta modelul fam antice : tatal pe de o parte, seful fam, autotitatea incontestabila si pe de alta parte, mama si copii, ca elem subordonat,  un mod care i se opune este cel ap antifamiliei in care tatal isi pierde autoritatea, sunt romane realiste in care este ilustrata si fam moderna in care se afirma independenta femeii in sensul ca este pe pozitie egala cu barbatul sau, chiar responsabila de întreținerea financiara a membrilor fam.
 Romanul Moromeții de M Preda este împărțit in doua volume, primul apare in 1955, al doilea vol apare in 1967,  au fost gândite ca făcând parte dintr-o tetralogie : Moromeții vol 1,2,  Delirul,  Marele singuratic.
  Are suport autobiografic, scriitorul marturisind ca modelul pe care l-a urmat in realizarea pers Ilie Moromete a fost oferit de personalitatea tatalui sau, Tudor Calarasu. " Modelul pe care l am respectat a fost tatal meu. Era un om pe care n as putea sa spun dacă l am iubit mai mult sau l am admirat mai mult."
 Ca incadrare in specie este un roman realist, social, cu elemente de modernitate.
 Modelul in Moromeții e fam trad, tatal autoritar, pozitia tatalui in timpul mesei se afla pe pragul usii, urmarindu i pe toti cu privirea.
 Conflictele latente dintre tata si fii sunt cauzate de pământ și locul de casa,iar banii sunt mult mai importanți pt ei decat tatal lor si demnitatea taranului autentic.
 Antifamilia este ilustrata prin contrast cu atmosfera din casa lui Moromete, este reprezentata de fam lui Traian Pisica, se fixeza la granița dintre fictiune si realitate, pt ca este descrisa intr o povestire orala spusa de Moromete si poate fi considerata rolul imaginației acestuia.
 Se păstrează structura fam tradiționale dar tatal este mai mult absent, lipsit de autoritate, intre membrii familiei nu există comunicare, o dovedesc haosul relatiilor,  viciile copiilor obișnuiti sa fumeze, sărăcia in care se zbate fam.
 In roman sunt surprinse mom in care fam intra in declin: tatăl lupta sa tina fam unita, se înmulțesc prob financiare, răzvrătirea fiilor atrasi de fascinatia banilor, lipsa de comunicare,  neputința tatalui de a sesiza la timp consecintele acceselor de libertate ale celor 3 băieți mai mari, a căror ostilitate este alimentata de Guica.
  Simbolistica titlului, fam Moromete este oglinda in care se reflecta celelalte fam din roman, problemele lor devin probemele comunitatii rurale : pam rămâne garantia echilibrului material si masura demnitatii umane si in fam lui Botoghina sau al lui Tudor Balosul, libertatea materiala ca in cazul lui Ilie. Moromete ii da posibilitatea lui Cocosila sa aiba si alte preocupări printre care se numara pasiunea pt politica, nu se poate afirma ideea emanciparii pers fem din lumea satului, dar pers ca Polina sau Anghelina prin autoritatea cu care isi impun in fam tanara punctul de vedere in fața socrilor par sa anunte un alt tip de femeie voluntara si capabila sa si decida singura destinul.
 Asadar, drama paternității aduce o anumita schimbare a ordinii cunoscute de lume, risipa fam duce la prăbușirea morala a tatalui.
 Consider ca, tema fam in romanul Moromeții este prezenta într-o maniera moderna, cu realism, val romanului fiind sporita de acest aspect.

Enigma Ot. Caracterizare de personaj

 Romanul de tip balzacian este in esenta un roman doric, care releva un tip de valorificare a formulei realiste, autorul a preluat din opera scriitorului francez Honor de Balzac anumite teme si motive.
 Romanul de tip balzacian este particularizat de cateva trăsături :sursa de inspirație o reprezinta mediul citadin, acțiunea este fixata cu detalii în timp si in spațiu, decorul si pers sunt descrise detaliat ajungând la înțelegerea personalitatii acesteia ;narațiunea este obiectiva.
 Romanul "Enigma Otiliei"  apare in anul 1938, este al doilea roman ca apatitie dupa cel intitulat "Cartea nuntii" . Se presupune ca pers Otilia a fost inspirata de o cunostiinta reala, fiica vecinilor gazdei sale, de care autorul in adolescenta a fost îndrăgostit.
 Tema romanului se caracterizează prin complexitate, el permite mai multe niv de lectura, poate fii citit ca : romanul unei moșteniri (tema tipic balzaciana, scopul unic al majorității pers este acela de a obține prin orice mijloace averea lui M. C. ), roman fresca a unei societăți (citadina, mica burghezie este surprinsa din mai multe perspective :in rel sociale, in afaceri, in familie, de iubire) ca un roman de dragoste (F-ot-pascalopol), romanul unei familii, clanul Tulea sau fam lui Mos Costache, romanul orfanului (felix/ot) romanul paternitatii esuate.
 Initial romanul s a intitulat,,  Parintii Otiliei", uj titlu pe deplin justificat potrivit și criticului lit Ovid Crohalmaceanu, pt "ca toate pers, pe rand, joaca rolul de parinti ai fetei, inclusiv Stanica Ratiu."
 A doua semnif a titlului este un simbol al necunoscutului și al nedefinitului care caract vârsta adolescentei, deci miaterul este in egala masura atat al Otiliei, cat si al lui Felix.
 Ca roman tipic balzacian, presupune o galerie de pers cu imp in actiune din primul cap, reunite fiind in clanul familiar.
 Axul in jurul caruia se rotesc pers si ev este batranul Costache Giurgiuveanu, chiar daca el nu da titlul romanului.  Este figura centrala a planului principal de actiune, inca de la începutul rom, apatitia batranului este bizara.  Felix își imaginase ca tutorele sau este un om masiv, avand in vedere ca stia ca este bogat, al doilea plan este tangibil celui dintai,  intreaga actiune a rom se construiește in jurul averii lui Costache care concentrează faptele si reactiile tuturor celorlalte pers interesate mai mult sau mai putin dr moatenire.  Intelegerea pers este favoriAta si de utilizarea naratiunii obiective, pt ca narat omniscient si omniprezent are acces la intimitatea pers pe care o dezvaluie si lectorului : totul din viata lui Mos Costache de la biografia succinta a tineretii pana la analiza patimii pt bani sunt dezvăluite de acest narator.
 Mos C întruchipează un pers caracter, avarul lipsit de accese de mizantropie (ura fata de ceilalți), in realizarea pers sunt folosite ambele procedee de cart, dar acest aspect nu este sinonim cu ideea de complexitate a pers, pt ca trăsăturile nu sunt altele, ci aceleași si insistent accentuate.
 C d, din pers narat ne este dezvaluit p fizic, " vocea"  este a naratorului, pers ii apartine lui Felix : un omuleț subtire,  putin încovoiat,  fata spana, buzele întoarse, galbene de la prea milt fumat,  clipitul rar si moale, vârsta desigur înaintata,  este batran, are exp dr viata, fragil, are un viciu-tigarile, temp este ascuns, sta sub semnul surprizei, deci pers va face uneori lucruri sau va lua decizii care vor surprinde.
 Prin autocart, dupa primul atac cerebral, se confesează lui Felix si lui Whitman si astfel alcătuiește o adevărată fisa biografica, a vorbit despre sine si despre fam din care provine, sunt venetici, macedoni, li se spune Giurgiuveanu pt ca au venit de dincolo de Giurgiu, sunt ft bogati, provine dintr-o fam creata pe tiparul patriarhului, cu tatal sef al clanului (este din nou inf scriit Balzac : " Patria o sa piara daca toti sunt calcati in picioare ;societatea, lumea se bazeaza pe paternitate, totul se prăbușește daca nu isi mai iubesc copiii parintii."), exista si un presentiment : e convins ca va trai mult si atunci cand isi va întâmpina destinul va fii victima unui accident.
 Din persp altor pers :"papa este un om slab, cum il stii... " spune Ot, cu sensul ca este ușor influențabil;Aglae :..  Tu nu esti prevăzător... Suntem in vârstă si mult nu mai avem de așteptat...daca mori nu știe omul unde sa caute banii"  ii reproșează ca nu isi ia masuri, o ingrijoreaza ca va ramane fara moștenire.
Pascalopol: " - Sa fie cum zici tu, Costache, cum iti inchipui ca pot eu (..)  sa vin sa ti iau banii de sub saltea (...)?",  ii reproșează ca nu are încredere in el ; Stanica Rațiu il considera un prefacut, ticalos :" mare pezevenchi",  Felix. Ramase cu gura cascata, uimit(....)  Mos C ii punese in cap sa l faca sa irosească...tot acest venit(...) era ft advarat ce spunea Stanica :batranul este un pezevenchi. ", este dezamăgit ca unchiul ii fura din banii.
 C ind, prin fapte, isi sporeste averea, Felix ia ch casei, ia banii care nu ii aparțin, are in gazda studenti la medicina, acestora le ia tratatele de la Medicina si le vinde, are un debit de tutun, are un restaurant, a redus la maxim ch casei.  Prin limbaj, are un tic, se bâlbâie numai când este vorba de bani.
Prin rel cu alte pers, este un om bun,  o iubește pe Ot, ii face planuri de viitor, vrea sa o adopte ot si sa ii dea averea.
 Conflictul este moral, social si psihologic, intreaga nat a conf compensează conflictul pers masculin.
 Dpdv moral i se poate reprosa refuzul asumarii responsabilității de parinte, amanand la nesfârșit infierea Ot, la limita dintre moral și social se plasează aparitia batranului a carui existenta se traduce prin verbul a avea,  dpdv psihologic este victima presiunii exerxitate de c Tulea si de Stanica, care il minte p M C ca știe unde ii sunt banii si ii va lua imd dupa ce acesta va murii,  M C se panichează și face infarct.
 Mos C este un pers caracter care întruchipează avarul, fiind asemănat cu Hagi Tudose al lui Delavrancea, dar diferența dintre aceștia este ca M C încearcă sa își depășească condiția prin lasarea unei mici sume de bani Ot ai atunci când se îngrijește de sănătate, nu reușește nici acesta sa scape de sub puterea banului.